Traditiile invatamantului de stiinta si ingineria materialelor sunt strans legate de aparitia si dezvoltarea metalurgiei pe teritoriul tarii noastre, la inceput in forma arhaica (epoca fierului, epoca bronzului) si apoi in structura clasica, moderna (dupa anul 1729).

Dezvoltarea prelucrarii materialelor metalice, ceramice, carbonice s-a concretizat in punerea in functiune a numeroase uzine si combinate raspandite pe intreg teritoriul tarii care produc semifabricate si piese destinate industriilor de varf: microelectronica, energetica nucleara, automatica, aeronautica, robotica, transporturi modernizate.

Primele diplome de ingineri in metalurgie au fost acordate in deceniul al III-lea al secolului XX, ca urmare a infiintarii sectiei de Mine si Metalurgie, in cadrul Scolii Politehnice din Bucuresti iar prima diploma de doctor inginer in Metalurgie a fost acordata unui inginer american, conducator de teza fiind academicianul Traian Negrescu.

Cerintele moderne ale pregatirii ingineresti in domeniul producerii de noi materiale cu caracteristici deosebite au impus transformarea, atat in fond cat si in forma, a facultatii de Metalurgie in cea de Stiinta si Ingineria Materialelor, in anul 1990. Astfel s-a introdus in programa universitara studiul si proiectarea materialelor avansate ca: materiale compozite, materiale polifazice, sticle metalice, pulberi metalice si ceramice, materiale cu efect de memorie a formei, materiale ultrausoare, materiale magnetice, materiale antifrictiune, materiale superplastice etc.

Facultatea ofera programe de studii si cercetare la profilele: „Ingineria Materialelor”, “Inginerie economica in industria de materiale”, “ Inginerie medicala”, si „Ingineria mediului” – ingineri zi (4 ani), 8 programe de MASTER (2 ani), precum si doctorat cu frecventa in domeniul ”Ingineria materialelor” (3 ani).